În 2011, Muzeul Național din Varșovia s-a oferit să participe voluntar la proiectul internațional Partage Plus. Scopul a fost de a digitaliza și publica on-line, între 2012 și 2014, un număr de 75.000 de obiecte din patrimoniul cultural european datate ca. 1900 și reprezentative pentru stilul Art Nouveau. Proiectul și-a propus, de asemenea, să creeze dicționare multilingve, pentru a face posibilă căutarea metadatelor obiectelor colectate în Europeana în limbile participanților la proiect. Tot în cadrul acestui proiect au fost create peste 2000 de modele 3D pentru obiecte Art Nouveau selectate din colecția a 17 muzee partenere. Proiectul, la care au participat 25 de instituții culturale europene, a fost coordonat de organizația britanică Collection Trust și cofinanțat de Comisia Europeană. Ca parte a proiectului, Muzeul din Varșovia a furnizat imagini pentru 5.000 de obiecte și metadate pe site-ul Digital MNW și a participat la traducerea în poloneză a dicționarelor de tipuri de obiecte și termeni asociați artei din perioada Art Nouveau. Printre obiectele puse la dispoziție se numără picturi poloneze și străine, gravuri, desene, fotografii, afișe, argintărie, ceramică, mobilier, textile create în jurul anului 1900. Datele au fost adunate de Digital Libraries Federation/ Federația Bibliotecilor Digitale, care le-a pus apoi la dispoziția portalului Europeana.
Pe parcursul celor doi ani de proiect, instituțiile partenere au depus toate eforturile pentru a face Art Nouveau mai cunoscut. Majoritatea muzeelor care au avut calitatea de parteneri în proiect au organizat o serie de expoziții cu materiale digitalizate în cadrul proiectului sau îmbunătățite de rezultatele proiectului de digitalizare. Au fost actualizate informații despre aceste expoziții, precum și despre alte evenimente organizate în cadrul proiectului: conferințe internaționale, prelegeri și publicații.
Musée d’Orsay este inițiatorul proiectului intitulat «Un soir avec les impressionnistes – Paris 1874» (O seară cu impresioniștii – Paris 1874), care s-a desfășurat între 26 martie și 11 august 2024. Această experiență VR, produsă în colaborare de programele Gédéon, Emissive și de muzeu, a fost parte a expoziției „Paris 1874: inventarea impresionismului” și a transpus utilizatorii în Parisul de la 15 aprilie 1874, pentru a participa la vernisajul primei expoziții impresioniste. Având loc în fostul studio al fotografului Nadar de pe Boulevard des Capucines, experiența a permis utilizatorilor să retrăiască un moment-cheie din istoria artei, înconjurați de lucrări și personalități ale vremii.
Utilizatorii au avut la dispoziție căști VR de ultimă generație pentru a se imersa în atmosfera Parisului secolului XIX. S-au plimbat pe Boulevard des Capucines și au intrat în atelierul lui Nadar, unde au întâlnit artiști celebri: Claude Monet, Auguste Renoir, Berthe Morisot, Paul Cézanne, Camille Pissaro și Edgar Degas. Acest tur a oferit utilizatorilor o imersiune spectaculoasă în care au descoperit numeroasele conexiuni dintre artiști și lucrările lor.
Experiența a fost recomandată pentru utilizatorii cu vârsta 11+, și restricționată pentru copiii sub 8 ani. Nu a fost recomandată nici persoanelor predispuse la crize epileptice sau migrene ori persoanelor cu probleme de echilibru sau de vedere.
Conform feedback-ului unuia dintre utilizatori, instrucțiunile sunt repetate de mai multe ori la început pentru a permite familiarizarea cu spațiul și mișcările. Persoanele care nu au experimentat VR se pot simți în siguranță și confortabil. După ce „intră” în atelierul lui Nadar, pictorii impresioniști fac un tur al expoziției așa cum ar fi făcut ghidul însuși în lumea reală.
Comparând cele două bune practici, se observă diferența rezultată din domeniul de aplicare. Prima a avut un domeniu de aplicare mai larg datorită numărului de parteneri participanți, în timp ce a doua a fost o inițiativă locală pariziană. Acest lucru a influențat, probabil, numărul de persoane la care a ajuns inițiativa. Posibil și ca durata proiectelor să fi avut un impact asupra gradului de acces al publicului interesat, la fel cum capacitatea financiară a avut, cel mai probabil, impactul său.
Implicarea publicului a putut fi determinată, pe de o parte, de preferințele pentru domeniul artei, iar pe de altă parte de instrumentele oferite de ambele proiecte. Una este să te cufunzi în artă prin realitatea virtuală și cu totul altceva este să observi lucrări digitalizate. În acest context, nivelul de cunoștințe al participanților la proiect și preferințele lor cu privire la modalitățile de interacțiune cu arta ar fi putut, de asemenea, să aibă un rol important.