Tehnologiile de recunoaștere a lucrărilor includ instrumente care pot identifica și obține feedback de la obiecte fizice, gesturi și semnale vizuale sau auditive pentru a furniza conținut personalizat. Această tehnologie poate fi utilizată pentru medierea muzeală, deoarece îmbunătățește interacțiunea vizitatorilor, accesibilitatea și valoarea educațională a vizitei.
Astfel de sisteme funcționează îmbinând inteligența artificială, învățarea automată (machine learning) și semnalele bazate pe senzori. Acestea permit crearea de vizite dinamice, care să treacă dincolo de caracterul static al expunerii, oferind în același timp posibilitatea personalizării experienței vizitatorilor.
Există mai multe modalități de utilizare a acestei tehnologii pentru a realiza mediere digitală on-site:
- Tehnologii de recunoaștere a obiectelor: se instalează camere și senzori pentru a identifica obiecte fizice – artefactele/exponatele – și pentru a furniza conținut digital. Atunci când vizitatorii îndreaptă dispozitivul (un telefon sau o tabletă) spre obiectul expus, sistemul va afișa informații detaliate, care pot fi prezentate în format multimedia, precum descrieri audio, text care oferă context istoric sau materiale vizuale interactive. Avantajul unei astfel de utilizări constă în faptul că permite transformarea expunerilor statice în portaluri interactive de informații, generând o mai profundă conectare la colecții.
- Tehnologii pentru recunoașterea gesturilor: în acest caz senzorii și dispozitivele sunt instalate pentru a urmări și interpreta gesturile vizitatorilor, pe baza cărora se declanșează anumite acțiuni sau răspunsuri. Vizitatorul poate, prin urmare, interacționa cu exponate digitale sau naviga în medii virtuale.
Exemplu: Vizitatorii pot face cu mâna sau pot face o mișcare specifică pentru a explora un model 3D al artefactului sau pot accesa mai mult conținut fără a fi nevoie să atingă vreun dispozitiv fizic. Această posibilitate este de interes în ceea ce privește accesibilitatea, întrucât poate fi folosită pentru îndepărtarea barierelor cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de mobilitate și oferă o opțiune igienică, fără atingere, în era post-COVID.
Consultați Seria de trei articole “Expoziții pe bază de gesturi fără atingere” pentru o perspectivă detaliată asupra subiectului.
Puteți, de asemenea, urmări un scurt video despre modul de funcționare a tehnologiei de recunoaștere a gesturilor.
- Recunoașterea imaginilor și a textului: Sisteme precum OCR (Optical Character Recognition/ recunoașterea optică a caracterelor) și algoritmii de potrivire a modelelor scanează inscripțiile de pe artefacte, manuscrisele sau detaliile lucrărilor de artă pentru a genera relatările digitale corespunzătoare.
După cum demonstrează aplicațiile, acest instrument de mediere prezintă potențial pentru sporirea incluziunii și accesibilității.
Pentru vizitatorii cu deficiențe de vedere, instrumentul de recunoaștere a obiectelor, asociat cu ghidurile audio, poate oferi descrieri detaliate ale exponatelor vizuale, asigurând deplină accesibilitate.
Pentru vizitatorii cu probleme de mobilitate, sistemele bazate pe gesturi permit interacțiunea fără ca atingerea fizică sau proximitatea să fie necesare.
Mai mult, traducerea în timp real prin intermediul sistemelor de recunoaștere a textului îndepărtează impactul negativ pe care barierele lingvistice îl puteau avea asupra experienței de vizitare.
Acest instrument de mediere este privit, însă, ca o tehnologie avansată destul de costisitoare și inaccesibilă tuturor instituțiilor. Totuși, soluții necostisitoare, care folosesc aplicații de recunoaștere a obiectelor pentru smartphone, pot constitui un bun punct de plecare.