Istoricul utilizării chioșcurilor interactive în siturile culturale
Integrarea chioșcurilor interactive în muzee s-a dezvoltat treptat în ultimele decenii, transformând experiența de vizitare și modalitatea de prezentare a colecțiilor.
În anii 1990, muzeele au început să exploreze utilizarea tehnologiilor interactive. La Victoria & Albert Museum din Londra, de exemplu, în 1994 a fost realizat un studiu pentru a evalua reacțiile publicului la stațiile interactive instalate în Glass Gallery.
În ultimul deceniu, s-a constatat o importantă accelerare în adoptarea chioșcurilor interactive, precum și o extindere a funcționalității acestora. Chioșcurile interactive pot contribui la o experiență de vizitare mai interactivă și mai distractivă, pot conține suporturi suplimentare de mediere vizuală și pot crește gradul de accesibilitate a sitului (monument sau muzeu).
Prezentarea exemplelor de bune practici
Vă propunem o trecere în revistă a celor mai bune practici în ceea ce privește stațiile interactive și aspectele funcționale ce trebuie avute în vedere pentru creșterea gradului de accesibilitate.
- Respectarea standardele de accesibilitate PMR (referitoare la înălțime și la ușurința în utilizare, în special pentru persoanele aflate în scaune cu rotile)
- Posibilitatea de a vizita virtual anumite spații care nu sunt accesibile fizic (vizualizări la 360 de grade, de exemplu)
- Utilizarea unei interfețe intuitive și ușor de utilizat
- Îmbogățirea experienței de vizitare prin integrarea de conținut captivant sau distractiv (texte, materiale audio, materiale video, imagini etc.)
- Setări personalizabile care să fie adaptate diferitelor tipuri de dizabilități: citirea vocală a textelor, mărirea caracterelor, schimbarea contrastului, posibilitatea de a converti textul într-o versiune „ușor de citit”, material video în limbajul semnelor pentru persoanele cu deficiențe de auz (cu și fără subtitrări) etc.
Scopul este proiectarea unui chioșc interactiv care să combine mai multe niveluri de accesibilitate și să fie modular.