Medierea culturală presupune crearea unui spațiu de comunicare pentru dialog între vizitatori, artiști și instituții culturale. Scopul său este de a implica publicul în participarea la actul cultural. Medierea culturală digitală, pe de altă parte, este definită ca o colecție de tehnologii digitale și suport informatic implementat on-site sau la fața locului și off-site sau în afara locației, pentru a obține efecte pozitive de mediere culturală. Astfel, se poate spune că medierea culturală digitală sprijină medierea culturală în sens mai larg.
Dezvoltarea tehnologiilor informației și comunicațiilor reprezintă o provocare majoră pentru instituțiile culturale. Medierea digitală on-site este din ce în ce mai apreciată și solicitată de public, inclusiv de persoanele cu nevoi speciale, cum ar fi cei cu diverse dizabilități, dar și de vârstnici și, mai ales, de tineri și copii. Scopul principal al medierii digitale este de a crea o interacțiune emoțională între public și spațiul cultural. Vizita este menită să fie atractivă și captivantă. Observarea pasivă a unei opere de artă, chiar și în cazul utilizării unui ghid audio, poate să nu fie foarte atractivă în zilele noastre.
Prin urmare, utilizarea unei varietăți de aplicații mobile (pe lângă descriere, acestea pot include efecte sonore, muzică, interviuri cu experți, ceea ce extinde utilizarea lor de către persoane cu diferite dizabilități), ecrane interactive, platforme digitale, holograme interactive, coduri QR sau tehnologie NFC (comunicare în câmp apropiat) activează percepția vizitatorului. Toate acestea încurajează acțiunea sub formă de descoperire, căutare, comparație, simțire, angrenare a emoțiilor.
Dispozitivele digitale de mediere pot fi împărțite în două tipuri:
- instrumente mobile care însoțesc vizitatorii pe tot parcursul vizitei în muzeu (aplicații web, tehnologie NFC)
- instrumente fixe instalate, precum mese tactile, dispozitive de iluminat, proiecții video
Medierea digitală include și o formă de amuzament, constând în jocuri care animă vizita copiilor, jocuri de evadare sau jurnale virtuale. Toate aceste facilități fac vizita captivantă și memorabilă pentru o lungă perioadă de timp, ca o experiență de învățare interesantă.
În prezent, unul dintre cele mai populare facilități digitale moderne este realitatea augmentată (AR). AR face posibilă redarea elementelor de patrimoniu lipsă și le face vizibile în 3D. Acest lucru le permite vizitatorilor să înțeleagă mai ușor importanța monumentelor fizice (clădiri, obiecte istorice, opere de artă), precum și a aspectelor ce țin de patrimoniu imaterial (limbi, moduri de viață, meșteșuguri de-a lungul secolelor, credințe, tradiții, obiceiuri ce țin de dimensiunea cotidiană și de cea festivă). Această experiență audiovizuală unică permite vizitatorului să parcurgă epocile istorice și să descopere opera de artă într-un mod complex. În plus, sistemele audio de ultimă generație pot integra tehnologia AR, astfel încât vizitatorii să beneficieze de o implicare multisenzorială.
O soluție interesantă este utilizarea video mapping-ului. Aceasta este o tehnică modernă care implică proiecția luminii pe obiecte statice pentru a crea o iluzie optică, activând astfel percepția vizuală a privitorului. Chioșcurile informative sau stațiile interactive cu informații despre exponate sunt foarte apreciate. Aceste dispozitive sunt cel mai adesea îmbunătățite cu funcții de accesibilizare pentru persoanele cu nevoi speciale. Alte soluții care fac mai plăcută vizita la o instituție culturală includ pardoselile interactive, care reacționează la mișcările și atingerile vizitatorilor. Acestea pot afișa imagini, fotografii, videoclipuri, animații, precum și simulări care se modifică în funcție de interacțiunea utilizatorului.
Exemplele de mediere digitală menționate răspund nevoilor publicului modern, transformând vizita la muzeu într-o experiență educațională captivantă și plină de inspirație.