Când ne referim la accesibilitatea muzeelor, este important să menționăm diferitele grupe de vârstă și nevoile lor variate în ceea ce privește oferta instituțiilor culturale. Trebuie menționate aici populația vârstnică, copiii și tinerii. Principala diferență constă în competențele digitale ale tinerilor, spre deosebire de adulții în vârstă.
Tinerii și copiii intră zilnic în contact cu digitalizarea, într-o varietate de situații, astfel încât navigarea pe site-urile muzeelor nu constituie o dificultate pentru majoritatea acestora. Problema este diferită în rândul persoanelor în vârstă, cu vârsta minimă de 65 de ani. Aceasta este o generație care nu a crescut într-un mediu digital, de aceea vizitele efective la muzeu le sunt mai accesibile.
Prin urmare, provocările legate de accesibilitatea muzeelor pentru tineri se referă la:
- atractivitatea expozițiilor deschise (copiii și tinerii sunt cu siguranță mai atrași de muzee interactive și de resurse multimedia „distractive”, de teste, folosirea sunetului și a culorii, ateliere suplimentare etc.)
- oferta educațională modernă, echipamente muzeale și gestionarea spațiului (de exemplu: proiectoare, laptopuri, microfoane, ecrane)
- posibilitatea de a coresponda prin intermediul rețelelor de socializare
- posibilitatea de a realiza propriile proiecte în muzee
- imagine în detrimentul conținutului, în sensul existenței unor instrucțiuni și descrieri clare, lipsite de ambiguitate și concise (atât în timpul turului propriu-zis al muzeului, cât și în cazul navigării pe site)
- prezentarea muzeului să fie realizată de personal instruit, capabil să capteze atenția copiilor și să-i motiveze să viziteze muzeul
- expoziții muzeale și în afara clădirii, în aer liber
- un site web cu oferte diferențiate în mai multe limbi (având în vedere dimensiunea multiculturală a lumii de astăzi)
- organizarea de ateliere la care să participe mai multe generații în același timp
În cazul populației vârstnice, dificultățile cu care se confruntă includ:
- site-ul muzeului este prea greu de utilizat
- dificultatea de a naviga liber pe site
- interactivitatea excesivă a muzeului, cu puțin text disponibil pentru citit
- persoanele care prezintă muzeul nu sunt suficient de implicate
- o ofertă mai puțin atractivă pentru persoanele în vârstă, lipsa proiectelor interesante
- lipsa de îngrijire și sprijin necesare acestor vizitatori, specifice vârstei lor
- gândirea stereotipă, persoanele în vârstă fiind percepute ca inactive și cu nevoi limitate (stigmatizare)
- probleme de acces din zonele rurale
- probleme de infrastructură muzeală (de exemplu, indicații clare, lizibile și iluminate, număr de trepte)
- lipsa locurilor de odihnă
- spațiul din jurul muzeului (de exemplu: acces la apă potabilă)
- lipsa de cooperare între muzee și instituțiile pentru vârstnici
- prețurile biletelor
(b. d.) Strona główna – NIM.
Citește publicația “Publiczność (w) Muzeum” [“Vizitatorii muzeelor”] (în poloneză).