Muzeele sunt piloni esențiali în ceea ce privește sporirea gradului de cultură și educație. Cu toate acestea, nu toată lumea are acces egal la ceea ce oferă muzeele. Pentru anumite grupuri, există tot felul de bariere care fac puțin probabilă chiar și luarea în calcul a vizitării unui muzeu. Mai jos, vom explora caracteristicile așa-numitului „public la distanță”. Înțelegerea diversității publicului defavorizat este crucială pentru dezvoltarea strategiilor incluzive prin intermediul cărora să se asigure faptul că muzeele sunt accesibile și primitoare pentru toți.
Persoane cu dizabilități
Pentru persoanele cu dizabilități vizitarea muzeelor poate fi dificilă. În 2022, datele Eurostat privind participarea la actul cultural în rândul persoanelor care declară cel puțin un anumit nivel de limitare a activității au evidențiat disparități însemnate. Rezultatele au arătat că persoanele cu dizabilități au participat la activități culturale într-o rată mai mică în comparație cu populația totală cu vârsta de minim 16 ani din toate țările UE. Acest lucru evidențiază barierele continue în calea implicării culturale pentru persoanele cu dizabilități. Limitarea este cauzată de faptul că muzeele pot fi inaccesibile din punctul de vedere al spațiului fizic, dețin medii senzoriale limitate și nu dispun de tehnologii de asistență incluzivă. Rapoartele arată că până și ofertele digitale trec adesea cu vederea nevoile specifice ale acestui public.
Minoritățile etnice și culturale
Imigranții și minoritățile din Europa se confruntă cu obstacole importante în calea participării la activități culturale, implicarea lor în artă și cultură rămânând adesea în urma celei înregistrate la populația nativă. De exemplu, în 2015, 54% dintre persoanele născute în afara UE au participat la activități culturale, cu 10 puncte procentuale mai puțin decât rezidenții născuți în țară, iar în țări precum Germania și Anglia, persoanele provenite din familii de imigranți au fost în mod semnificativ subreprezentate în spațiile tradiționale de „înaltă cultură”, precum muzeele și galeriile. Barierele lingvistice, cele financiare, interesul limitat pentru ofertele culturale și lipsa de relevanță a acestora sunt factori importanți care contribuie la această disparitate.
Persoane dezavantajate din punct de vedere economic
Prețurile ridicate ale biletelor, lipsa transportului accesibil și necesitatea de a acorda prioritate nevoilor de bază împiedică adesea grupurile dezavantajate din punct de vedere economic să fie angrenate în activitatea muzeală. Raportul Eurostat din 2022 arată că există disparități însemnate în ceea ce privește ratele de participare la activități culturale în rândul persoanelor cu venituri mari și mici. Persoanele cu cele mai mici venituri din țări precum Cipru, Croația, România și Bulgaria au raportat rate de participare culturală sub 20%. În Bulgaria, probabilitatea de a participa la activități culturale a fost de 6,5 ori mai mare pentru persoanele cu cele mai mari venituri față de cei care câștigau cel mai puțin.
Populația în vârstă
Pentru adulții în vârstă, problemele de mobilitate, constrângerile legate de starea de sănătate și familiaritatea limitată cu platformele digitale pot restricționa accesul atât la experiențele muzeale fizice, cât și la cele virtuale. Ca urmare, prezența populației în vârstă, în special a persoanelor din centrele de îngrijire, rămâne scăzută. Conform raportului Eurostat 2022, persoanele în vârstă prezintă cea mai scăzută rată de participare culturală dintre toate grupele de vârstă, doar o parte dintre aceștia implicându-se în activități în comparație cu publicul mai tânăr.
Tineri și adulți tineri
Tinerii sunt cel mai activ grup cultural, cu rate de participare mai mari decât orice altă grupă de vârstă. Cu toate acestea, datele arată o scădere semnificativă a implicării culturale începând din 2015, unele țări europene, precum Letonia, înregistrând scăderi de până la 25 de puncte procentuale. Muzeele se luptă adesea să atragă publicul mai tânăr, care le consideră depășite sau irelevante.
Populația rurală
Trăind departe de centrele culturale, comunitățile rurale se confruntă cu izolarea geografică și cu opțiuni limitate de transport public. Aceste probleme de natură logistică reduc oportunitățile lor de a experimenta activitatea muzeală, în comparație cu rezidenții urbani. Potrivit Eurostat 2022, de exemplu, în Bulgaria doar 8% dintre locuitorii din mediul rural au participat la activități culturale, comparativ cu aproape 30% din zonele urbane. Diferențe similare între mediul urban și rural, de 20-21 de puncte procentuale, au fost observate în Ungaria, Grecia și Letonia.
De reflectat asupra următoarelor subiecte
Cum poate muzeul dumneavoastră să facă experiențele culturale accesibile unui public atât de divers și „la distanță”?
Există programe sau politici în vigoare care să poată fi adaptate astfel încât să vină în sprijinul incluziunii acestuia?