Această serie de trei articole se concentrează pe descrierea audio ca instrument în sprijinul vizitatorilor cu deficiențe de vedere. Ideea este de a înțelege despre ce este vorba, dar mai ales de a intra în detalii despre cum este realizat, atunci când ești specialist din domeniul cultural: care sunt punctele la care trebuie să fii atent? Care sunt dezbaterile care apar? Cum se poate oferi o descriere audio care să se apropie cât mai mult de nevoile și așteptările vizitatorilor cu deficiențe de vedere?
Acest prim episod introductiv se concentrează pe publicul țintă, vizitatorii cu deficiențe de vedere. Pentru a le oferi soluții adecvate, trebuie să cunoaștem dizabilitatea lor și nuanțele pe care le acoperă.
În Franța, există 1,7 milioane de persoane care suferă de deficiențe de vedere ușoare, moderate sau profunde. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), această cifră se va dubla până în 2050, pe măsură ce speranța de viață crește și populația lumii îmbătrânește. Din punct de vedere al accesibilității universale, inclusiv a spațiilor culturale, adaptarea conținutului pentru interpretarea culturală este o provocare majoră. Federația Nevăzătorilor din Franța (Fédération des Aveugles de France) distinge trei tipuri de deficiențe de vedere, în funcție de gravitatea afecțiunii:
- Orbire totală: bolnavii nu percep deloc lumina (deci nici culori, contraste, forme…);
- Orbire profundă: vederea reziduală se limitează la distingerea siluetelor și, prin urmare, este foarte neclară, deși puțin mai sensibilă la lumină;
- Deficiență vizuală moderată: incapacitatea vizuală este severă și, la distanță, este considerată imposibilă distingerea unei fețe la 4 metri, în timp ce la distanță apropiată, citirea este imposibilă.
De asemenea, este interesant să distingem originea deficienței: este un defect congenital sau a apărut ulterior? Recepția conținutului livrat ca descriere audio va fi astfel diferită; de exemplu, referințele vizuale evocate vor avea mai puțină relevanță în cazul persoanelor a căror deficiență de vedere este de la naștere. Acest lucru ne invită să combinăm diferite tipuri de dispozitive care fac apel la o pluralitate de simțuri – un aspect pe care îl vom discuta în al doilea articol.
Acest scurt rezumat al deficiențelor de vedere subliniază diversitatea realităților la care se referă. Acest lucru ridică întrebări cu privire la instrumentul „adecvat” pentru facilitarea accesului la cultură în cazul persoanelor cu deficiențe de vedere: cum putem oferi acestor vizitatori un sprijin adaptat diversității profilurilor lor? Deși descrierea audio s-a dovedit până în prezent a fi cea mai potrivită și mai comună soluție, au apărut o serie de întrebări cu privire la metodele utilizate pentru a o realiza. Ce conținut ar trebui inclus? Cum ar trebui formulată, pe ce ton și cu ajutorul cărui tip de vocabular? Cine ar trebui să