Accesibilitatea în sectorul muzeal și cultural (acest aspect va fi de interes pentru noi în cadrul temei abordate) înseamnă utilizarea de diferite soluții tehnice pentru a răspunde nevoilor specifice diferitelor categorii de public. După cum se precizează în definiția termenului „muzeu”, cele patru funcții de bază ale acestuia sunt: colectarea, conservarea, dezvoltarea științifică și accesibilizarea colecțiilor. Așadar, colecțiile muzeelor ar trebui să devină accesibile tuturor persoanelor interesate, indiferent de handicapul acestora. În acest sens, se observă o creștere a gradului de conștientizare a soluțiilor bune utilizate în întreaga Europă și chiar în lume; acest lucru depinde, desigur, de nivelul de trai, de gradul de dezvoltare și de înțelegerea culturii, existente în fiecare țară. Adaptarea ofertei muzeale la nevoile diverselor categorii de public este determinată de legislație și de necesitățile reglementate, dar și de conștientizarea sporită din partea factorilor de decizie cu privire la facilitățile pe care ar trebui să le ofere, astfel încât fiecare persoană să poată participa pe deplin la receptarea artei și a patrimoniului cultural.
Conceptul de accesibilitate este foarte larg și va fi înțeles destul de diferit prin prisma fiecărui tip specific de dizabilitate sau nevoie. Adaptarea unui muzeu la cerințele unei persoane nevăzătoare implică probleme foarte diferite față de adaptarea la nevoile unei persoane cu dizabilități intelectuale. Acest lucru poate constitui cea mai mare dificultate pentru muzee, din motive tehnice, organizaționale și financiare.
Examinând cu atenție definiția accesibilității digitale, este important să remarcăm multiplele interpretări ale conceptului (de exemplu, „atitudine prietenoasă, obligație și oportunitate”, „drept fundamental” sau „în conformitate cu WCAG 2.1”). În termeni simpli, s-ar putea spune că accesibilitatea digitală reprezintă o anumită abordare în crearea de site-uri web, aplicații, software și conținut, prin care acestea să fie accesibile tuturor utilizatorilor, indiferent de dizabilitatea acestora, în condiții egale cu celelalte persoane.
Cum devine accesibil conținutul digital?
„Ghidul pentru accesibilizarea conținutului web” (Web Content Accessibility Guidelines) reprezintă standarde internaționale, prin care au fost identificate patru principii esențiale de accesibilitate. Acestea sunt uneori cunoscute sub acronimul „POUR” (Perceivable, Operable, Understandable, Robust):
- perceptibilitate – persoanele pot percepe conținutul prin cel puțin unul dintre simțurile lor; can perceive of content through at least one of their senses.
- operabilitate – persoanele pot utiliza elemente interactive, indiferent de modul în care interacționează cu conținutul;
- inteligibilitate – persoanele ar trebui să poată înțelege semnificația conținutului și modul de utilizare;
- robustețe – persoanele ar trebui să poată utiliza conținutul pe orice dispozitiv sau cu orice tip de tehnologie asistivă.