{"id":2966,"date":"2025-12-18T18:50:15","date_gmt":"2025-12-18T16:50:15","guid":{"rendered":"https:\/\/react-culture.eu\/blog\/si-doar-soarecii-si-cu-mine-ne-uitam-la-toate-astea\/"},"modified":"2026-01-30T18:27:04","modified_gmt":"2026-01-30T16:27:04","slug":"si-doar-soarecii-si-cu-mine-ne-uitam-la-toate-astea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/blog\/si-doar-soarecii-si-cu-mine-ne-uitam-la-toate-astea\/","title":{"rendered":"„\u0218i doar \u0219oarecii \u0219i cu mine ne uit\u0103m la toate astea”"},"content":{"rendered":"\n

Text: Anna Ochmann<\/em><\/strong> <\/p>\n\n

\u00centr-una dintre scrisorile sale, \u021barina Ecaterina a II-a, descriind lucr\u0103rile adunate \u00een Pavilionul de Iarn\u0103 din Sankt Petersburg (cunoscut sub numele de Ermitaj), scria sarcastic: <\/strong>\u201e… \u0219i doar \u0219oarecii \u0219i cu mine vedem toate astea!”1<\/sup> .<\/strong> . Dou\u0103 secole mai t\u00e2rziu, citez aceast\u0103 propozi\u021bie \u00een teza mea de la Academia de Arte Frumoase din Cracovia. Lucrarea se intituleaz\u0103 <\/strong>Designul expozi\u021biei \u2013 \u00eentre arhitectur\u0103, art\u0103 \u0219i informa\u021bie<\/em><\/strong>, \u0219i chiar \u0219i atunci, aceast\u0103 propozi\u021bie aparent anecdotic\u0103 ridica \u00eentreb\u0103ri despre sensul colec\u021bion\u0103rii lucrurilor, despre vizibilitate \u0219i despre cui sunt dedicate de fapt colec\u021biile. <\/strong> <\/p>\n\n

Revenind la aceste cuvinte ast\u0103zi, m\u0103 g\u00e2ndesc la lunga istorie a expozi\u021biei ca practic\u0103 de echilibru \u00eentre idee \u0219i materie, elitism \u0219i public, cunoa\u0219tere \u0219i experien\u021b\u0103. M\u0103 g\u00e2ndesc, de asemenea, la schimbarea contemporan\u0103 de paradigm\u0103 \u2013 accesibilitatea \u00een\u021beleas\u0103 nu doar ca \u201edeschiderea fizic\u0103 a u\u0219ilor institu\u021biei”, ci ca recunoa\u0219terea multiplelor moduri de a percepe \u0219i de a fi \u00een spa\u021biul expozi\u021bional. Acest text este o \u00eencercare de a urm\u0103ri acest traseu: de la ne\u00eencrederea platonic\u0103 fa\u021b\u0103 de lucruri, prin primele colec\u021bii \u0219i muzee, p\u00e2n\u0103 la \u00eentreb\u0103rile actuale despre incluziune, tot \u00een contextul persoanelor neuroatipice. <\/strong> <\/p>\n\n

De la idee la lucru: paradoxul expunerii obiectelor<\/strong> <\/h2>\n\n

Istoria expunerii, \u00een\u021beleas\u0103 ca practica de a colecta, organiza \u0219i expune obiecte, nu este o poveste liniar\u0103 care duce de la colec\u021bia haotic\u0103 de obiecte la muzeul modern. \u00cenceputurile sale sunt marcate de o tensiune filosofic\u0103 profund\u0103 privind sensul materialit\u0103\u021bii, reprezent\u0103rii \u0219i cunoa\u0219terii prin lucruri. Deja \u00een g\u00e2ndirea platonic\u01032<\/sup>, obiectele, \u0219i cu at\u00e2t mai mult operele de art\u0103, sunt \u00eenc\u0103rcate cu suspiciunea secundarit\u0103\u021bii ontologice: lucrurile sunt doar reflexii imperfecte ale ideilor, iar arta, imit\u00e2nd lumea senzorial\u0103, se distan\u021beaz\u0103 \u0219i mai mult de adev\u0103r, echilibr\u00e2nd aceast\u0103 imperfec\u021biune. \u00cen acest sens, practicile de colectare \u0219i expunere a obiectelor par problematice: \u00een loc s\u0103 ne apropie de esen\u021ba fiin\u021bei, ele perpetueaz\u0103 o iluzie, iar acest lucru este d\u0103un\u0103tor. <\/p>\n\n

\u0218i totu\u0219i, colec\u021biile ap\u0103reau deja \u00een antichitate, \u00eentr-o cultur\u0103 con\u0219tient\u0103 de aceast\u0103 ne\u00eencredere filosofic\u0103 fa\u021b\u0103 de lucruri. Mouseion-ul<\/em> grecesc, un loc dedicat muzelor, nu era doar un spa\u021biu de contempla\u021bie, ci \u0219i o institu\u021bie pentru colec\u021bionarea obiectelor: texte, instrumente \u0219i artefacte. Mouseion-ul<\/em> din Alexandria, al\u0103turi de Biblioteca de aici, a combinat ambi\u021bia de a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a cuprinz\u0103tor cunoa\u0219terea cu o arhiv\u0103 material\u0103 a purt\u0103torilor s\u0103i. Colectarea obiectelor nu a fost o negare a ierarhiei platonice a fiin\u021belor, ci o \u00eencercare de a o ocoli \u00een practic\u0103 \u2013 deoarece ideile nu sunt direct accesibile, urmele lor trebuie colectate. <\/p>\n\n

R\u0103sturn\u0103rile de situa\u021bie ale istoriei au tratat realiz\u0103rile antichit\u0103\u021bii \u00eentr-un mod barbar \u2013 Mouseion-ul<\/em> z\u0103cea \u00een ruine, colec\u021biile sale jefuite. Europa cre\u0219tin\u0103 nu a putut crea institu\u021bii similare pentru o perioad\u0103 destul de lung\u0103 \u0219i, \u00een plus, \u00een Evul Mediu, rela\u021bia dintre lucru \u0219i sens a suferit o alt\u0103 transformare. Catedralele \u0219i taini\u021bele bisericilor au devenit locuri de acumulare intens\u0103 de obiecte care nu aveau roluri estetice autonome, ci erau purt\u0103tori ai sacrului. Catedrala func\u021bioneaz\u0103 ca o proto-expozi\u021bie cuprinz\u0103toare, organiz\u00e2nd viziunea \u0219i sensul. <\/p>\n\n

Rena\u0219terea a adus o schimbare fundamental\u0103 \u00een modul de a g\u00e2ndi despre obiecte \u0219i cunoa\u0219tere. Reabilitarea umanist\u0103 a lumii senzoriale \u0219i dezvoltarea \u0219tiin\u021belor naturale au favorizat noi forme de colec\u021bionare, \u00een care obiectele deveneau surse de cunoa\u0219tere. Atelierele<\/em> \u0219i cabinetele de curiozit\u0103\u021bi reuneau artefacte naturale, opere de art\u0103 \u0219i obiecte exotice. <\/p>\n\n

Rena\u0219terea \u0219i \u00eenceputul modernit\u0103\u021bii au deschis calea pentru primele mari colec\u021bii publice, care au stat la baza muzeului modern. Transferul colec\u021biilor din spa\u021bii private \u00een spa\u021bii publice nu a \u00eensemnat doar acces mai larg, ci \u0219i o schimbare epistemologic\u0103 profund\u0103: obiectele au \u00eencetat s\u0103 mai fie trofee private de cunoa\u0219tere sau putere \u0219i au \u00eenceput s\u0103 func\u021bioneze ca elemente ale unei ordini cognitive comune, supuse regulilor de selec\u021bie \u0219i expunere. <\/p>\n\n

Istoria practicii expozi\u021bionale se dovede\u0219te astfel a fi nu o istorie a practicilor organiza\u021bionale neutre, ci o poveste despre schimbarea rela\u021biilor dintre idee \u0219i lucru, vedere \u0219i cunoa\u0219tere, autoritate \u0219i public. <\/p>\n\n

C\u00e2nd scriam teza, m-am concentrat pe tensiunea inerent\u0103 istoriei designului expozi\u021bional \u2013 de la ne\u00eencrederea platonic\u0103 fa\u021b\u0103 de obiecte, prin ordinea sacr\u0103 a Evului Mediu, p\u00e2n\u0103 la \u00eencerc\u0103rile Rena\u0219terii de a \u00eembl\u00e2nzi materia ca instrument de cunoa\u0219tere. Am analizat aspectele teoretice \u0219i practice ale designului expozi\u021bional, rela\u021bia acestuia cu arhitectura \u0219i informa\u021bia. La sf\u00e2r\u0219itul anilor 1990, \u00eens\u0103, categoria accesibilit\u0103\u021bii nu ap\u0103rea \u00een aceast\u0103 g\u00e2ndire. Ast\u0103zi, acest text este o \u00eencercare de a ad\u0103uga acel capitol lips\u0103. <\/strong> <\/p>\n\n

Accesibilitatea ca problem\u0103: de la elitism la multiple moduri de a experimenta<\/strong> <\/h2>\n\n

Dac\u0103 istoria realiz\u0103rii expozi\u021biilor este o istorie a negocierii rela\u021biei dintre idee \u0219i obiect, atunci istoria accesibilit\u0103\u021bii dezv\u0103luie o alt\u0103 tensiune, la fel de fundamental\u0103: \u00eentre cei care pot vedea, \u00een\u021belege \u0219i experimenta \u0219i cei exclu\u0219i din aceast\u0103 experien\u021b\u0103. Timp de secole, colec\u021bionarea \u0219i expunerea obiectelor a fost o practic\u0103 profund elitist\u0103, adresat\u0103 unui cerc restr\u00e2ns de persoane din interior, preg\u0103tite cultural, social \u0219i cognitiv pentru o receptare \u201eadecvat\u0103”. Accesibilitatea era \u00een\u021beleas\u0103 aproape exclusiv ca posibilitatea fizic\u0103 de a intra \u00eentr-un anumit spa\u021biu, care era adesea limitat din cauza statutului, originii sau educa\u021biei. <\/p>\n\n

\u00cen Antichitate \u0219i \u00een Evul Mediu, accesul la colec\u021bii era selectiv \u0219i ierarhic. Muzeele, taini\u021bele catedralelor \u0219i bibliotecile m\u0103n\u0103stirilor nu erau spa\u021bii accesibile publicului, ci locuri de cunoa\u0219tere p\u0103zit\u0103. Accesibilitatea nu era o categorie problematic\u0103 la acea vreme, iar excluderea era o parte natural\u0103 a ordinii mondiale3<\/sup>. Expunerea obiectelor a servit la legitimarea puterii (intelectuale, religioase sau politice) mai degrab\u0103 dec\u00e2t la \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea incluziv\u0103 a experien\u021bei. <\/p>\n\n

Prima schimbare semnificativ\u0103 \u00een aceast\u0103 g\u00e2ndire a avut loc \u00een timpul Iluminismului, odat\u0103 cu apari\u021bia muzeului public modern. Deschiderea colec\u021biilor c\u0103tre \u201epublicul larg” (ca \u00een cazul British Museum sau al Luvrului) a introdus o nou\u0103 idee de accesibilitate. Fiecare cet\u0103\u021bean poate intra \u00eentr-un muzeu \u0219i, important, se presupune implicit c\u0103 toat\u0103 lumea poate vedea, \u00een\u021belege \u0219i asimila cunoa\u0219terea \u00eentr-un mod similar. Totu\u0219i, aceast\u0103 accesibilitate este doar evident\u0103: se bazeaz\u0103 pe un singur model al beneficiarului, adic\u0103 o persoan\u0103 fizic capabil\u0103, neurotipic\u0103, educat\u0103, c\u0103reia codurile \u00eenaltei culturi nu \u00eei creeaz\u0103 disconfort. Cei care se abat de la acest model r\u0103m\u00e2n teoretic \u201einclu\u0219i”, dar practic invizibili. <\/p>\n\n

G\u00e2ndirea despre accesibilitate \u00een sensul \u00een care o \u00een\u021belegem ast\u0103zi a \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 abia \u00een secolul al XX-lea, odat\u0103 cu dezvoltarea drepturilor omului, mi\u0219c\u0103rile de emancipare \u0219i critica institu\u021biilor culturale ca instrumente de reproducere a inegalit\u0103\u021bii. Ini\u021bial, discu\u021bia s-a concentrat \u00een principal pe barierele fizice \u0219i s-a concentrat pe accesibilitatea arhitectural\u0103 pentru persoanele cu dizabilit\u0103\u021bi de mobilitate. \u00cen timp, \u00eens\u0103, acest domeniu s-a extins semnificativ: accesibilitatea a \u00eencetat s\u0103 mai fie o chestiune de \u201efacilit\u0103\u021bi” \u0219i a \u00eenceput s\u0103 fie \u00een\u021beleas\u0103 ca o chestiune fundamental\u0103 despre cei c\u0103rora le este destinat\u0103 o expozi\u021bie \u0219i modurile de a o experimenta considerate legitime. <\/p>\n\n

O schimbare deosebit de semnificativ\u0103 a avut loc la trecerea dintre secolele XX \u0219i XXI, odat\u0103 cu dezvoltarea cercet\u0103rilor privind dizabilitatea, neuroatipicitatea \u0219i teoriile critice, care au pus sub semnul \u00eentreb\u0103rii ideea unui public unic, universal. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, accesibilitatea nu mai este doar despre a permite accesul \u00een spa\u021biul expozi\u021bional, ci despre recunoa\u0219terea multiplicit\u0103\u021bii percep\u021biilor, a modurilor de procesare a stimulilor \u0219i a rela\u021biilor cu obiectele. T\u0103cerea, un exces de stimuli vizuali, nara\u021biunea liniar\u0103, dominan\u021ba textului \u0219i interdic\u021bia atingerii \u2014 toate aceste elemente, care p\u00e2n\u0103 acum erau tratate ca evidente \u0219i, \u00eentr-un fel, neutre, \u00eencep s\u0103 fie percepute ca decizii care exclud anumite grupuri de destinatari. <\/p>\n\n

Prin urmare, accesibilitatea nu mai este o ad\u0103ugire la practica expozi\u021bional\u0103, ci un instrument esen\u021bial. Ne oblig\u0103 s\u0103 reg\u00e2ndim premisele de baz\u0103: trebuie o expozi\u021bie s\u0103 fie \u00een primul r\u00e2nd vizual\u0103? Cunoa\u0219terea trebuie transmis\u0103 sub forma unui text? Experien\u021ba estetic\u0103 necesit\u0103 t\u0103cere \u0219i distan\u021b\u0103? <\/p>\n\n

\u00cen acest sens, g\u00e2ndirea contemporan\u0103 despre accesibilitate \u00eenseamn\u0103 c\u0103 expunerea lucrurilor nu mai este un act \u00eendreptat c\u0103tre un \u201eprivitor” abstract, ci devine un proces de negociere \u00eentre nevoi diferite \u2013 corpuri, min\u021bi \u0219i moduri diferite de a fi \u00een lume. <\/p>\n\n

Se poate spune, a\u0219adar, c\u0103 accesibilitatea, \u00een\u021beleas\u0103 larg, incluziv \u0219i critic, este unul dintre cele mai importante capitole contemporane din istoria realiz\u0103rii expozi\u021biilor. Nu extinde at\u00e2t publicul, c\u00e2t schimb\u0103 \u00eens\u0103\u0219i conceptul de recep\u021bie. \u00cen acest sens, chestiunea accesibilit\u0103\u021bii este o chestiune ce se refer\u0103 la viitorul expunerii: dac\u0103 institu\u021biile culturale sunt dispuse s\u0103 renun\u021be la iluzia unui singur ideal de percep\u021bie \u00een favoarea unui pluralism al experien\u021belor care, de\u0219i diferite, sunt la fel de valide. <\/p>\n\n

Bibliografie:<\/strong> <\/p>\n\n

Bennett, T. (1995) The Birth of the Museum: History, Theory, Politics<\/em>. London: Routledge. <\/p>\n\n

Duncan, C. (1995) Civilising Rituals: Inside Public Art Museums<\/em>. London: Routledge. <\/p>\n\n

Eco, U. (2004) Art and Beauty in the Middle Ages<\/em>. Translated by M. Olszewski. Krakow: Znak. <\/p>\n\n

Findlen, P. (1994) Possessing Nature: Museums, Collecting, and Scientific Culture in Early Modern Italy<\/em>. Berkeley: University of California Press. Available here<\/a> (18 December 2025) <\/p>\n\n

Hooper-Greenhill, E. (1992) Museums and the Shaping of Knowledge<\/em>. London: Routledge. <\/p>\n\n

Impey, O. and MacGregor, A. (eds.) (1985) The Origins of Museums: The Cabinet of Curiosities in Sixteenth- and Seventeenth-Century Europe<\/em>. Oxford: Clarendon Press. <\/p>\n\n

Plato (2003) The Republic<\/em>. Translated by W. Witwicki. Warsaw: PWN. <\/p>\n\n

Plato (2004) The Symposium<\/em>. Translated by W. Witwicki. Warsaw: PWN. <\/p>\n\n

Pomian, K. (1996) Collectors and Curiosities. Paris \u2013 Venice, 16th\u201318th Century <\/em>. Warsaw: PIW. <\/p>\n\n

Sandell, R. (2002) Museums, Equality and Social Justice<\/em>. London: Routledge. <\/p>\n\n

Shakespeare, T. (2014) Disability Rights and Wrongs Revisited<\/em>. London: Routledge. Available here<\/a> (18.12.2025) <\/p>\n\n

Tatarkiewicz, W. (2009) History of Aesthetics<\/em>, vol. 1: Ancient Aesthetics<\/em>. Warsaw: PWN. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Text: Anna Ochmann \u00centr-una dintre scrisorile sale, \u021barina Ecaterina a II-a, descriind lucr\u0103rile adunate \u00een Pavilionul de Iarn\u0103 din Sankt Petersburg (cunoscut sub numele de Ermitaj), scria sarcastic: \u201e… \u0219i doar \u0219oarecii \u0219i cu mine vedem toate astea!”1 . . Dou\u0103 secole mai t\u00e2rziu, citez aceast\u0103 propozi\u021bie \u00een teza mea de la Academia de Arte […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_acf_changed":false,"_et_pb_use_builder":"","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":"","footnotes":""},"categories":[16],"tags":[],"class_list":["post-2966","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized-ro"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2966","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2966"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2966\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2967,"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2966\/revisions\/2967"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2966"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2966"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/react-culture.eu\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2966"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}