Ce este designul?
Din perspectivă cronologică, designul modern începe în secolul al XIX-lea cu instituții precum Școala Guvernamentală de Design fondată în 1837 în Marea Britanie sau Universitatea de Arte, Meserii și Design fondată în Konstfack – Suedia în 1844, iar un rol fundamental l-a avut mișcarea germană Bauhaus inițiată în 1919.
Mai recent, faimosul om de afaceri și inventator Steve Jobs a definit termenul „design” astfel:
„Designul este un termen amuzant. Unii oameni cred că designul se referă doar la aspectul vizual. Însă, dacă aprofundăm, descoperim că, designul înseamnă, de fapt, modul în care funcționează. (…) Designul nu este doar ce se vede și se simte, ci modul în care funcționează. (….) Designul reprezintă esența unei creații umane care ajunge să se exprime prin straturile exterioare succesive ale produsului sau serviciului.” (Jobs, 2020, 42-43)
Trebuie luat în considerare, însă, și un alt aspect. Deși designul în sine reprezintă un concept atrăgător, pentru mai multe categorii de utilizatori finali se poate dovedi a fi foarte limitativ, din cauza unei forme specifice de dizabilitate de care aceștia pot suferi. Din acest motiv a fost inventat „designul universal”.
Ce este designul universal?
Conform articolului 2 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități,
„designul universal înseamnă proiectarea de produse, medii, programe și servicii care să poată fi utilizate de toate persoanele, în cea mai mare măsură posibilă, fără a fi nevoie de adaptare sau proiectare specializată. Designul universal nu trebuie să excludă dispozitivele de asistență pentru anumite grupuri de persoane cu handicap, în cazul în care acest lucru este necesar.”
Cf. Article 2 – Definitions | Division for Inclusive Social Development (DISD) (un.org)
De asemenea, este important să înțelegem câți oameni suferă de dizabilități. La nivelul UE, după cum se arată în raportul „Dizabilitatea în UE: fapte și cifre”, din 101 milioane de persoane, 1 din 4 adulți are un handicap, cu observația că probabilitatea de a dobândi o formă de dizabilitate crește odată cu vârsta.
În imagine, creșterea proporțională în funcție de vârstă a procentelor de dizabilitate
în rândul populației UE
Conform aceluiași studiu, cel mai mare procent se înregistrează în Letonia – 40,7% din populație, singurul peste 40%, care este urmată de Danemarca – 36,7%, Finlanda– 34,8%, Portugalia– 33,4%, Estonia – 32,5%, Țările de Jos– 32,1%, Slovacia – 30,5% și România – 30,4%, cu procentaje ce depășesc 30%, Austria – 29,7%, Spania– 29,6%, Germania – 28,2%, Lituania – 27,4%, Franța – 26,8%, Republica Cehă – 26,8%, Belgia – 25,4%, Polonia – 24,4%, Suedia – 22,6%, Ungaria – 22,3%, Slovenia – 21,6%, Cipru – 21,1%, Italia – 20,6% și Irlanda – 20,5%, cu procente peste 20% și, în final, Bulgaria 13,6% și Malta 13,8%, cu procente mai mari de 10%.
Cf Disability in the EU: facts and figures – Consilium (europa.eu)
Având în vedere aceste statistici, conceptul de design universal este important pentru fiecare persoană, dar mai ales pentru acele persoane care se află în situații dificile din cauza problemelor medicale.
Cine a inventat termenul?
Arhitectul american Ronald Mace (1942 – 1998) a introdus conceptul de design universal plecând de la propria experiență; a contractat poliomielită la vârsta de nouă ani și din această cauză a avut nevoie de un scaun cu rotile pentru tot restul vieții. Din această postură, s-a confruntat cu numeroase dezavantaje, pe care societatea nu le-a conștientizat sau nu le-a luat serios în considerare. S-a străduit să le îndepărteze, deoarece el însuși, în timp ce era student la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, nu a putut intra, cu scaunul cu rotile, în baie sau a trebuit să fie transportat în sus și în jos pe scări, deoarece nu putea altfel să ajungă la cursuri. A absolvit în 1966 și a decis să-și concentreze activitatea pe crearea de locuințe accesibile, astfel încât toate produsele și clădirile să fie nu doar atrăgătoare din punct de vedere vizual, ci mai ales utilizabile în cea mai mare măsură posibilă de către toată lumea, indiferent de vârstă, abilitate sau situație.
Un rol foarte important în răspândirea conceptului de design incluziv l-a avut și arhitectul și urbanistul britanic Selwyn Goldsmith (1932 – 2011), autorul cărților Designing for the disabled: a manual of technical information, publicată în 1963 de Royal Institute of British Architects, și Universal Design, tipărită în 2007 de Routledge. Goldsmith este cel care a contribuit la introducerea bordurilor tip rampă sau a rampelor în intersecțiile din orașul Norwich, precum și la nevoia de consultare cu utilizatorii finali pentru a verifica fezabilitatea și ușurința de utilizare a designului.
Alți termeni utilizați pentru designul universal: design pentru toți, design incluziv și design fără bariere.
Cf. Stephanie Woodward, Ronald Mace and His Impact on Universal Design