De Cannelle Dewaeles de la ALTO
În a doua parte a acestei serii de articole despre descrierea audio, aruncăm o privire mai atentă asupra modului în care este dezvoltată: ce conținut trebuie inclus? Cum ar trebui să fie exprimat? Ce alegeri editoriale trebuie făcute? Ce tehnologii ar trebui utilizate? Cum poate fi combinată descrierea audio cu alte medii?
Dar mai întâi de toate: ce este descrierea audio?
Descrierea audio constă într-o descriere vorbită a ceea ce este expus (un spectacol, o operă de artă, un loc etc.) și își propune să compenseze o deficiență de vedere prin utilizarea auzului în loc de vedere – spre deosebire de dispozitive precum teleamplificatoarele, care implică vederea parțială. Utilizată pe scară largă în industria cinematografică, descrierea audio și-a dovedit valoarea și ca instrument de mediere culturală. Este folosit pentru a îmbunătăți vizitele prin comentarii audio care descriu conținutul afișat. Cu toate acestea, efectele sale variază în funcție de gravitatea deficienței de vedere: pentru o persoană nevăzătoare, descrierea audio ajută la construirea unei imagini mentale a obiectului, în timp ce pentru cineva care are o vedere parțială și, prin urmare, poate distinge anumite elemente din mediul înconjurător, poate ajuta la clarificarea detaliilor vizibile.
- Proiectarea conținutului pentru descrierea audio
Deci, ce se poate spune într-un comentariu livrat ca descriere audio în sectorul cultural? În ciuda denumirii, descrierea audio include nu numai conținut descriptiv, ci și îndrumări informative. Acesta din urmă includ atât instrucțiuni de utilizare a turului audio, care ar trebui explicate la începutul vizitei, cât și instrucțiuni menite să îi ajute pe vizitatorii cu deficiențe de vedere să se orienteze. Trebuie remarcat, totuși, că de cele mai multe ori vizitatorii cu deficiențe de vedere nu pot vizita muzeul complet independent și, prin urmare, sunt asistați de un însoțitor care îi ghidează prin spațiu.
Aceste două tipuri de conținut – descriptiv și informativ – pot fi distinse la nivel auditiv, în special prin utilizarea unor voci diferite, astfel încât vizitatorii să poată înțelege clar ce face parte din vizită și ce nu.
Când descrierile sunt centrale, trebuie să facem o alegere editorială: cum combinăm descrierea brută cu analiza lucrării? Ar trebui să le separăm sau să le combinăm? Separarea celor două poate oferi o mai mare claritate ascultătorului, care își creează o imagine mentală înainte de a înțelege despre ce este vorba, dar poate genera și un anumit sentiment de redundanță și poate limita fluiditatea comentariului (descrierea și analiza se repetă adesea).
Acum, cum facem să descriem ceea ce vedem cuiva care nu are această capacitate? O astfel de întrebare subliniază importanța modului în care ne adresăm publicului cu deficiențe de vedere.
Primul element de luat în considerare este viteza vorbirii. Vă recomandăm să adoptați un ritm calm, destul de lent, punctat de pauze scurte, dacă este necesar, pentru a facilita vizualizarea și înțelegerea de către ascultători fără a prelungi lungimea comentariului. Dar trebuie să ținem cont și de capcana adesea întâlnită, care este cea a unei descrieri audio prea monotone, care nu mai reflectă gama de emoții transmise în comentariile tradiționale. La ascultarea descrierilor audio la Louvre Lens, testerii de la asociația de specialiști Valentin Haüy au comentat că înregistrările sunt lipsite de zâmbete și emoție, iar tonul folosit nu este suficient de „întruchipat”. Acest feedback a fost foarte util pentru îmbunătățirea versiunii finale a turului audio.
Atunci când creați comentarii este, de asemenea, esențial să stimulați imaginația ascultătorului. Așa că nu ezitați să folosiți descrieri sau comparații extrem de vizuale, în ciuda aparentului paradox, și să faceți apel la celelalte simțuri, prin auzul, sentimentele, mirosul, simțul tactil al vizitatorului etc. De exemplu, pentru turul cu descriere audio de la Palais Garnier, Alto l-a rugat pe Jean-Marc Plumauzille, un audiodescriptor de la asociația Valentin Haüy, să participe. Pe tot parcursul turului, el încurajează vizitatorii să atingă mobilierul din jur pentru a simți texturile și materialele sau să-și scoată căștile pentru a se bucura de sunetele locului. În același mod, Musée de la Marine a optat pentru conținut imersiv (grație în special schițelor audio) ca instrument însoțitor destinat vizitatorilor, în general, nu doar persoanelor cu deficiențe de vedere. Deși poate exista riscul de a copleși vizitatorii orbi și cu deficiențe de vedere cu supraîncărcare audio, acest conținut captivant le poate „hrăni” imaginația și le poate îmbogăți experiența de vizitare, care este adesea limitată în ceea ce privește creativitatea.
- Pârghii pentru îmbunătățirea experienței vizitatorilor prin descrierea audio
Alegerea conținutului și modul în care acesta este exprimat sunt esențiale pentru o descriere audio adecvată, dar pot fi utilizate și alte instrumente atunci când se proiectează o experiență accesibilă pentru vizitatorii cu deficiențe de vedere.
În primul rând, tehnologia. Aceasta își propune să simplifice utilizarea mediului specific ghidului audio, de exemplu datorită tastelor tactile (sistematice pentru butonul central), dar poate contribui și la autonomizarea utilizatorului cu deficiențe de vedere. Ne gândim în special aici la potențialul activării automate, care merită explorat ca parte a proiectului REACT: în ce măsură ar putea permite o vizită autonomă? Vizitatorul cu deficiențe de vedere poate folosi această tehnologie fără ghid? Aceste întrebări rămân deschise și merită să fie explorate mai în profunzime de către profesioniștii din domeniul medierii culturale.
Atunci când bugetele permit este, de asemenea, interesant să completăm abordarea auditivă a medierii cu utilizarea simțului tactil. Pentru a ancora mesajul și a-i oferi o realitate tangibilă, furnizarea de medii tactile, precum machete sau replici, poate îmbunătăți experiența. Centrul Pompidou, de exemplu, a făcut echipă cu designerul Alain Mikli pentru a reproduce zece lucrări, folosind plăci în format A3 cu opt niveluri de relief pentru a reproduce detaliile fiecărei lucrări cât mai precis posibil. Inovațiile tehnologice pot fi utilizate și aici, dar la un cost mai mare. Tooteko, o companie care s-a dezvoltat dintr-un proiect de cercetare doctorală, propune, de exemplu, să combine explorarea tactilă a unei opere de artă cu o explicație audio declanșată simultan de senzorii NFC (Near-field Communication), pentru o mai mare precizie.
Descrierea audio este soluția cea mai adoptată de instituțiile culturale pentru a face vizitele mai accesibile persoanelor nevăzătoare și cu deficiențe de vedere, nu în ultimul rând pentru că este cea mai convenabilă financiar. După cum s-a discutat în acest articol, există câteva considerații importante.
Pentru a încheia această serie de articole, să ne întâlnim luna viitoare pentru a discuta câteva bune practici de pus în aplicare atunci când proiectați o descriere audio!